Þipătul meu
se făcu nevăzut dincolo de urmele înghețate
ale pământului gol pe sub lună.
Cu unghii murdare scormonesc acum prin mine
poate așa voi găsi
același sărut îngropat în nopți noroioase.
Îmi doresc uitarea la marginea zilei
când mereu mă viscoleai cu îmbrățișări
troienite
și jur
că niciodată nu voi mai iubi
iarna.