In ceasul ascetic desprins din furtuna,
Ma trec ganduri mute,venite cu ploaia,
Ca mortii iesiti din pamanturi sa-mi spuna
Ca mor de nu-i el,sa-mi umple odaia
de rasul ca tropot de cai,
ca cioburi trantite in trup
din inima sparta...
Falfaire de aripi si stropi incetand
sa mai curga...
Linistea-ncepe la sanul noptii sa suga.
Si-adorm cu o raza de soare in iris
Si umblu tacuta pe margini de vis,
in care iubitul intinde lumina
si-o pune pe rana -sufletul meu,
si vesnic,c-o lacrima sting fericirea,
sa vina iar el,s-o aprinda cu mana
Si iar...si iar...mereu si mereu...
Ating nemurirea!...Iubitul meu!...