Marea

Marea-i acolo de când o știu
Și nu a plecat nici o dată
Iar lumea se zbate în jurul ei
Dar marea zâmbește și iartă

Acum înserarea mă strânge la mal
Mă simt ca un înger de spumă
Când ea îmi șoptește cu-al ei talaz
Ce gândul meu ar vrea să-i spună

Ea vine în visul meu să mă vadă
Și eu o primesc ca un val
Aștept și privesc o zână de algă
Ce cântă scântei de opal

O știu, ea m-așteaptă și azi
Aș vrea să mă-ntorc la tine mereu
Marea mea, tu lacrimă ce arzi.
... sunt lacrimă ce ard.