la temelia cerului
istoria lovea cu ciocane de aur,
cu ciocane de argint,
cu ciocane de aramă, de fier și de lut

pe prispa Orionului, Îmbătrânit de zile,
Tu priveai, Doamne, priveai și râdeai
și mai nășteai o mie de stele

până când
s-a făcut liniște


de pe vârful albastrului munte,
prăvalită de nimeni,
o Piatră