Doi
Am pornit doi
Doi ne-alergam visele
Vise-adorm ușor printre umbre
Printre umbre ne zâmbește tăcerea
Tăcere prin raze de primă făclie aprinsă
Aprinsă la căpătâiul nedumerit al nemuririi
Nemurind îmbrățișării tale nicicând nu mă sting
Nu mă sting doar trăiesc în voi mereu aducându-vă
Aducându-vă împreună drumului căruia eu îi sunt început
Început și sfârșit sau doar un nou prag spre o nemurire mai mare
Mai mare nemurire ce ciudat sună atunci când nu poți stăpâni timpul
Timpul simțit de fiecare lacrimă înecată în sare și nisipul deșertului
Deșertului care a preferat să se așeze peste timp nu peste noi
Nu peste noi va trece clipa azi doar ne naștem încet
Încet prindem a gânguri împreună o lumină
O lumină spre soare se-nalță zbor frânt
Zbor frânt cade-n petale se urcă
Se urcă spre tine zâmbește
Zâmbește spre noi
Noi doar noi
Noi doi