Se naste ziua pentru o noua zi
in dimineata ce se zbate in fereastra
cind peste case ninge-n somn Brancusi
si fulguieste pasarea maiastra


furtuni de bronz imbraca-n transa cerul
fluid de aluminiu eloxic rasturnat
ma musca de-o ureche flori de gheata
fotooftalmic oua de hulub pe-asfalt


nu-i vina mea ca avioane nu mai pleaca
nu-i vina ta ca-s zboruri anulate
si-n kilometrii inghetati in celulare
se zvarcolesc suvoi de ciuturi sparte


strangand morman in mine troiene inflorite
simfonice zapezi de alta data
ce surpa-n maini doar rapsodii in alb
si greieri morti in palma inghetata


cand incercand sa recompun platonic chipul tau
din cioburi de-acuarela si de soare
o lacrima se sparge de ger in ochiul stang
si fluturi stau gramezi prin insectare


Se pravaleste o noua zi peste pamant
iar fulguieste pasarea maiastra
ninge la infinit Brancusian
in dimineata ce se zbate in fereastra.