o să deszăpezim sorii și zorile
doar atât cât un strigăt de-a-naltul patul meu
arcuit, concav, încordat
coborându-ți cerul in trepte
tăceți!
trece nemurirea
cu o cochilie in spate eu pe deasupra
sting lumânarile stelelor, nici o grabă,
ce fericire
acest nechip al Tău și această lumină nearătându-Te,
ce fericire...