Ce vrei să reparăm ?
Scânteile din ura ochilor,
Duelul tăios al vorbelor,
Sau durerea lăsată,
În brazda suferințelor.

Când am pornit la braț,
Pe drumul vieții,
Tineri, frumoși
Și optimiști,
Un basm cu zâne,
Totul îmi părea,
Dar visele-n,
Castele de nisip,
Vântul potrivnic,
ÃŽncet le spulbera.

Când zidul încercărilor,
În cale ne-a ieșit,
Am fost prea firavi
Și ne-am împotmolit.

Și în torente de trăiri,
Puține bune, multe rele,
Am părăsit, visul la stele,
Și-a dragostei imunitate,
Încet s-a destrămat
Și am capitulat.
Cu amăgiri,
Nu mai putem trăi,
Ce-a fost odat’
Ce-a fost odat.’
17 –05 –2004