îți sorb resprația
din lacrimile nevinovate ale cerului pus pe șotii,
din raza de soare ce mi s-a prins în păr,
din limpezimea apei din fântână,
din triluri de păsări ascunse-n adânc de pădure,
din iarbă și flori,
din câmpuri pierdute-n verdele crud,
din râs de copil trezit în miez de noapte …

mi-ar trebui încă o inimă să te cuprind toată
și să mă satur de tine.