am vrut să mă ascund de
dumnezeu
în privirea ta obosită
să mă zăvorăsc cu pleoapa ta
și prin zăbrelele genelor tale
să văd lumina zilei
spuneai că e atîta spațiu acolo
în privirea ta obosită
încît ar încăpea și o sută
și o mie
și sute de mii de femei
dar mă lași doar pe mine stăpînă
astăzi spui
că nu ai ochi pentru mine
astăzi stau despuiată
în fața lui Dumnezeu
și mă las biciuită de povara gîndurilor.