Au fost cenușărese două
Cea din poveste-o știm cu toții,
Dar și Elena Farago
A fost cenușăreasa vieții.

Copilăria-i minunată
Se stinse la unsprezece ani,
Când familia-i toată
Rămase fără bani.

Iar pe trei din frățiori
Și pe-a ei mamă iubită
Soarta îi duse în rai
Lăsând-o nefericită.

Și la șaptesprezace ani
Soarta iarăși a lovit,
Când tatăl ce l-a-ngrijit
În brațele ei a murit.

Chiar de școala a-ntrerupt
Și având doar șase clase,
Prin multă muncă și talent
A scris poezii frumoase.