Inger frânt
(domnisoarei M.)

La un colt de strada, in ajun de Anul Nou,
Statea o curva ce plangea, amintindu-si de-o fata
Care iubise mai demult si cred ca inca iubea.
Iar langa ea, aruncat, un garou...
Si o seringa de viciu patata.

Copilul din ea povestea amintiri,
Si-ar fi vrut sa mai fie inca-odata,
Acel copil inocent ce iubise... si cred ca inca iubea,
Pe vremea cand iubirea se platea in trairi,
Si-am inteles atunci ca tot ce curva isi dorea,
Era sa mai fie iubita odata.

Fusese candva o copila firava,
Un suflet iubind ce-si visa viata toata,
Intr-un abis de petale si roz,
Sarutata-ntr-un parc pe sub teii de mai,
Iubise candva in lumea asta bolnava,
Si visa feti frumosi si nunti cu alai...
Dar lacrima ce i s-a scurs pe buze-i sarata,

Parcu-i pustiu si teii uscati,
Curva tresare si plange-n tacere, uitata,
Ar vrea sa mai fie iubita odata,
Dar din inger a ramas doar rimel si durere,
Copil fara pata...
Ti-ai frant aripile prin teii inalti.