plouă
ghemuire de suflet
griurile pastelului meu
margini în chenare lichide
singurătate abstractă răcoros de cuminte
umbre adunate prin colțurile uitate ale realității
toate întrebările cuibărite în răspunsurile lor dinainte știute
plouă
meandrele ferestrelor
mirosind a salcîmi și a miere
ultimul vals al verii e doar un ecou
uitat aproape de tot acum pretutindeni tăcere
plouă
ca o plagă a viselor
orele dorm cu secundele umede
plouă plouă
aproape de cerul plutitor orașul acostează
în portul în care acum
plouă
pentru o mie de zile și o mie de nopți
insule musonice ale paradisului
risipite în voaluri de ceață
tandrețe a picăturilor
plouă
mîinile mele pe nervurile arborelui albastru al cerului
luminile apusurilor dimineți răsturnate
fructe ale unui timp lacustru
acest continuum
neverosimil
plouă