Între noi cădeau ploi de oțel
tu îmi spuneai să mai aștept
va veni până la urmă un anotimp liniștit
în care vârstele vor fi deodată la fel
și umărul meu descarnat
se va înfrupta din sărutul tău obosit,
ziua ne va amăgi un soare cu dinți
ne vom iubi în mijlocul acestei tăceri orbitoare
animale ciudate ne vor linge cuminți
apoi ne vor părăsi în lehamite, ca pe fiare
și nu vom afla niciodată numele lor
sau poate-l vom afla prea târziu

între noi aerul devenea carnivor
și totuși puteam să-ți mai fiu...