Hai să plecăm la capătul lumii
Să fim singuri cu toată singurătatea
Tu și cu mine
Nu mă întreba unde, oriunde
Undeva sus, foarte sus
La mii de kilometri de prezentul sobru
Acolo unde vom zâmbi fără oprire
Vom simți durere, ne vom simți bine
Incredibil de veselă tristețea...

Vreau sa te văd râzând
Te văd! Privirea mea este mulțumită
Ești prea frumoasă pentru ochii mei
Ce vină am eu, muritorul?
Ce vină am că exiști?
Mă doare fiecare clipă în care nu ești lângă mine
Aș vrea să fiu asfaltul pe care pașii tăi calcă
Așternutul pe care trupul tău doarme
Doarme? Sau așteaptă atingerea mea?
Cum să ating un trup de înger?