nu
mai mergem la râu
să privim învârtindu-se roata.



pe apa sâmbetei totul curge
pietrele sar din bulboană-n bulboană
în aval.

aurul fraierilor
câte-un solz de pește te cheamă șuierînd
să-ți îndeplinească trei dorințe.

socul își sâcâie umbra
aducătoare de de somn zbuciumat
o presară cu flori de leac.






nu
trece ziua dincolo de pragul amiezei
se-mpiedica de noreturnpoint.


ne împletim printre
pietre rotunde ca niște ouă
creștem în toate sensurile ignorăm gravitația.

disecăm firea lucrurilor lipsite de fire
suflăm vremii în ceafă
îi șoptim necuviințe.

ființăm de-a pururi
legănând pe brațe eclipse
le creștem pentru neștiutul lor izvor de lumină.