Astazi,
culorile curcubeului
îmi alunecă printre
degete.
Ciocanele inimii
transpun
pe claviatura tăcerii
Sonata Mării.


Din scoica mea sidefie,
privesc cum-
înveșmântate cu toga
licuriciului,
linii venite din ale mării
adâncuri,
dezvăluie într-un ritm
năucitor
misterul geometriilor.


Cerul-
unic spectator în sihăstria
tihnei,
răsfrânge mesajul de taină
al luminii...
și animă
steluțele-
mici note muzicale,
să-mi cânte psalmi
în fapt de seară.