Bianca Marcovici





dacă totuși te-ai gândit să-mi expediezi transpunerea unei zile în umbra salcâmilor de lângă lacul adormit în ritmul tău când și ție
râsul cuiva
îți rămâne în urechi ca un clinchet de clopoței totuși azi e o zi
neagră islamul câștigă teren
pângărește tot iar noi nu am deschis ochii la timp și pentru voi
inteligența sperie dar tu ai o zi inspirată ai vazut cameleonul
l-ai prins în bolduri cu latenta expresie a
nevederii negândirii și absurda reținere în fața evidenței dar
mi-ai dat izvorul sfârșitului de săptamână așteptând derularea
neizbăvită a lucrurilor a morții ce bântuie lumea spontană fața
care apare hidos când tu tocmai asculți râsul ei de peste umăr
simțind cerceaful ce ți s-a tras de sub tine cu tot cu ea spre
baia imaginară
dar tu trăiești în ea ești sâmburele ce-l va scuipa în gura
străinului cu o ciudă nefirească dar tu înțelegi de ce asfaltul se
adâncește sub pasul tău când îți urmăresc codița părului cerșind
lumina o clipă nefirească te va razbuna!


aburi de femeie