si mi-e atat de frig
si e atat de vara...
si nu pot sa strig
doar un dor...de tara

nici soarele,
care se incapataneaza sa rasara-n fiece zi,
nu poate imprimavara viforul
din iarna atotstapanitoare
pe suflete-orbecaind ...
visand lumina ca pe un cosmar.
Veniti!
sufletul meu
a deschis sezonul de schi
pentru nebunii snobi
iubitori de revelatii albe

si mi-e atat de frig
si e atat de vara
si nu pot sa strig
doar un dor... de tara

cine-ar asculta ?
copacii lipsa? sau marea mea...
neagra ...inchisa
sunt inchis prizonier
intre doua milenii
cu lantul de fier
ce-mi strange albastrul
doar singura... luna
imi lumineaza astrul
grabiti lilieci... ce odat´ au fost fluturi
si muta tacere ,ce odat-a fost cantec
umple acum clipa si lasa ecouri...
traiesc revelatii cu-adancimi in priviri...
venite din timpuri trecute de mult
ma-mpiedic de clowni ce-si plang amagiri
ma opresc si-nghet,doar ascult...

si mi-e atat de frig
si e atat de vara...
si nu pot sa strig
doar un dor...de tara