`/quit

`/quit
am deschis ochii și tăcerea își rezema coatele
de pereții camerei reci
pe trotuarul de vis-a-vis oamenii își plimbau șerpii
agale cu zâmbetul căzut între margini de somn
vedeam oglinda departe suspin încovoiat peste glezne
femeia cu merele roșii vindea trecătorilor
amintiri dinspre mări își aruncau ochii
băieții vecinei cu sticla de whisky în mâini
mergând printre tramvaie fără adresă mă înecam în noi
în mine cel fără aripi și suflet
așteptam să coboare cineva dintr-o limuzină neagră
în cartierul meu gol fără lume și lumină străină