Bătrînul ia un smoc de paie și îl mănîncă,
au mai fost pe aici înveliți în saci și alții,
ai tocătură de frunze ude pe piept
nu încerca să înveți nimic despre pofta de mîncare,
e și asta un fel de salată doar că nu este împinsă
de ploaie înapoi în pămînt.

Da, stau cu tine sub oraș, deși prin șumuioagele uscate
se poate respira mai ușor ca din orice loc.
Și încet tu vezi că te legeni și te apucă rușinea
că ai uitat să strîngi crengile care acopereau
gurile de evacuare.

Cine caută aici sensul
trebuie să se lase ademenit
pînă jos la noi
să vină să ne descopere pe mine, pe tine,
pe bătrînul Ni, Zeo.
Dar noi îi vom arunca rînd pe rînd în brațe cîte o femeie,
iar el își va bucura trupul, slăvindu-ne.

Cosmos proteic, am vorbit puțin
cu cine n-aș fi crezut că-l pot numi chiar eu.

Odată spectacolul nostru sfîrșit
ne-am refugiat cu toții
în burta unei singure balene, probabil din frica
de a nu da fiecare nas în nas cu sine.
După toate acestea cine mai caută sensul
trebuie lăsat aici să se înece.