lumea devenea transparentă
o amestecam în cafea
dimineața îmi mușca biscuiții
pe ascuns
tu
despre visele noastre
îmi decupai săruturi din ultimele romane
publicate sub pseudonim cu barbă
tramvaiele schelălăiau isteric la colțul străzii
ploua
noaptea umblase descheiată la suflet pe străzi
gonită de nori
aveam
un apartament pictat între aripile unor ferestre
cu vedere spre Dumnezeu
pe vremea aceea călătoream
mai des în cer
dimineața ne primeau fără viză
eu
învățam greaca îngerilor cu păsările
și credeam în minuni triple
nu aveam frigider
mîncam la cantina de porțelan
împreună cu lumea-despre-care-nu-știam-nimic
pentru că tu dormeai
în același sac de dormit
cu mine