Cu aripile-ntinse spre ceruri și pierdute
Mai presus de logică, mai presus de imaginație
Zboară relaxat, cu plăcere
Îngerul pe-al cărui duh încalec .

Murdară e curata nea a iernii
Lângă lumina țintei către care sui
Și nu-i mai mare–n lume dorință și plăcere
Decit vigoarea dulce din aripile lui .