Cuvintele scrise în ferestre deschise
înșirate pe-o sârmă invizibilă
învăluie planeta de mai multe ori
ca un pansament compus din privirile
ce le-au dezmierdat la concepție.

Ridic ochii și văd acumulări de cuvinte
pregătite să ningă peste noi
cu atingeri de palme înghețate
ale gândurilor judecate de vânturi polare
când trec peste ocean,
cu fulguiri de palme fierbinți
ale dorințelor amplificate de vânturi solare
când trec peste deșert.

Ninge cu imagini sublime din vise reprimate
în care patinăm împreună, mână în mână,
peste luciul poleit de cuvinte nostalgice
supraviețuind căderilor de aripi înghețate
alegând drumuri ferite de vânturi oarbe
ce tulbură flăcările din zâmbetele
cu care împrăștiem în eter microbii iubirii.

25 noiembrie 2000


Din volumul "Anotimpul licuricilor", apărut 15 Aprile 2001, editura Pro Transilvania