Lumina asta portocalie îmi aduce aminte de tine
Bunul meu Frumos,
atât de singur încât și cărțile își întindeau coperțile
pe pereți, a tăcere
și covorul încerca să se îmbujoreze
sub fiecare pas
al tău căutând o senzație de viu
Mai multă culoare pe hol
și vazele ar fi făcut implozie de fericire
în schimb tu respirai prin draperiile cenușii, le puneai
în dreptul gurii ca să caști și ca să urli
te refugiai între molii,
conversând despre esența adevărată a lucrurilor
Mi-ar fi plăcut (dar ar fi trebuit?!)
să vin mai mult decât o toamnă
pentru a elibera zăvoarele


07,09,04