Esti atat de limpede incat mi-e teama
ca daca te voi atinge te vei sparge
in miriade de inimi ce luate de
pasarile vanturilor se vor sadi apoi
in toate cotloanele , si trupurile , si gaurile .
Uneori iti vad aripile sperantelor aplecate
pe acele margini din vis ce lucesc ca
o ploaie de stele si intreg efemerul din zi
se clatina ca o umbra desculta .
Alteori mirificul te-mpleteste cu plansetul
clipelor si cea mai candida din tainele sale
se-noada in privirile tale
de zburda farmecul prin vai si oboseste timpul ,
Dar de cele mai multe ori cateva din
nodurile iubirii iti dezleaga zborul si te lasi
simfonie pe strazi , prin ochii de copii ,
prin dansul indragostitilor si prin lacrima
din ceara lumanarilor aprinse la pripas.
De aceea stau neclintit in fata ta
si neatingerea mea se zideste in vuietul
frumusetii tale ca o speranta eterna !