Cum stam în colțul camerei ,pustie,
Tăcut și înmulțit în întuneric
Ascuns în mine ca-ntr-o crisalidă
Mișcând atent di tri- și bicuspidă
Văzui urcând păianjenul cucernic
Păianjenul cuprins de evlavie văzui
Urcând pe trupul meu ca pe al lui
Urcând pe trupul meu ca pe un munte

Cu chelicerele-i băloase
Cu ochii răi și puși de-a-ndoase
Cu pântecul umflat, picioarele păroase
Și carnea mea s-a-ncrâncenat.

Un val de spaimă mă inundă
Precede gestul ce-am gândit
Cutremurat de groază-mpins de ură
Făptura lui plăpândă am strivit
Și m-am gândit la Christ strivit pe cruce.

Născut din beznă și singurătate
Păianjenu-și ducea în spate crucea
Și drumul lui era un mit
Și trupul meu era Golgota.