Îmi caut iar pierdut secundele în ploaie,
În picuri grei ce mi-ar acoperi privirea,
Cu-n văl ce-n mine tinde să se-ndoaie,
Să-mi izgonească liniștea și fericirea...

Nu mai rodesc nici pomii ce-n umbre i-am sădit,
Și visurile-mi sumbre se macină uitate...
Mai ies din mine încă, să mă privesc uimit
Cum uit mereu... mă ard privirile mirate...

Efluvii de lumină mă scaldă-n răsărit,
Și-mi sting avântul ce m-ar trimite-n haos,
Departe, ca dorința-mi de dor neîmplinit,
M-aș apăra de gânduri privind mereu în jos...

Râuri mă-nconjoară, și-n razele de soare
Ce-mi deslușesc trecutul ce-n umbră mi-a rămas,
M-aș pierde ca lumina-n stinsă sărutare,
În arderea de mine-n care sunt atras...