Respiră-mă adânc,
în trahee sângerând
respiră-mă negru,
în alba-ți solitudine
respiră-mă visat,
în clipa suspendată
respiră-mă-n priviri,
atinse de gene,
respiră-mă-n tăceri,
de cuvinte sărutate,
respiră-mă ascuns,
printre lacrimile-șuvițe
umezite-ntre trupuri,
alipindu-ne simțirile
metalice, înghețate,
topite de lava vulcanului,
în erupție,
în devenire,
din nou,
în noi...