Pe fruntea-mi trista si-obosita
Se sting povesti ce nici n-au inceput
Un gand fulgerator,intr-o clipita
Doar ce mi-a luminat un ochi si a tacut.

Mi-ai coplesit fiinta calda si fragila
Cu bolovanii cei mai mari si grei
Si-acuma zace ingropata sub argila
Pe unde misuna gandacii,numai ei

Sunt blestemati sa stea sa vada,
Pan'la zvacnirea tragica,finala
Aceasta cruda,aberanta mascarada
Pe care mi-o servesti ca pe o boala

Ai vrut sa ma strivesti,inconstienta
Cu fapta ta despotica,ciudata
Fiinta purificata prin strivire lenta
Care te roaga sa o mai strivesti o data!

Dar eu,fiinta trista,deloc purificata
Ci doar prea plina de un gand de bine:
Ca ce e mort,nu poti ucide inc-o data,
Am sa arunc povestile,apoi pe tine,

La cosul de gunoi,unde ti-e locul,
Infasurata-n dragoste ucisa cu..candoare
Si o sa-ti dau hartia,si-apoi tocul,
Sa mai continui tu.Eu plec in lumea mare!