fericit este cel ce vă are
se jeluia pomul pârguitelor frunze
când rădăcinile precare
începuseră a-i crește invers
din pământul de brumă șters
spre spațiul toamnelor confuze

după iarnă
otrăvit cu reci meduze
și hrănit cu sânge alb în perfuzii
nefericitul pom încă mai scormonea
cu gesturi tardive și obtuze

sub buricele crengilor aceleași iluzii
printre solzi vanitoși de nea
negăsind altceva decât relicve de frunze


12 martie 2002