Se tot din spre brațul tău pământiul dus-crăpat
Focul iar ascunde sub scânteia lui îngerul neîntâmplat
Largu-i dânsului de dinspre apa mare
Pasărea cu pene ude de încuibărind ce are înc-un cuib
Chiar pe linia de pușcă în și dinspre răsărit cătare

Îspre trag și cu dinspre adâncime trag spre geamandură
Cântec despre orbul de duminică nevăzut de corb
Dinspre pântec și lumina și de tine de distanță
Mă las iar născut în femeia care coase stelele
pe cer pe dos cu ață
De aceea nu se face niciodată dimineață
pentru orbul de duminică ce-nvață apa
să o calce și să spele cu picioarele
mâinile- clarvăzătoarele

Trec pe rând salvări și pompieri
Îngerii ascunși în halate de brancardieri
trec pe rând să o sărute
A murit fără lumină
într-un accident banal
Ziua cea de ieri
s-a izbit de mine-n frunte