“Not Myself When You’re Around”


Cum am reușit să vărsăm atâta frică
din vasul de lut al trăirilor noastre apuse,
os de plumb cărat în spate de trecutul,
nașul, stră-stră-stră-...bunicul nostru olar,
din nemaiîntâlnitele atingeri familiale.

Cum am reușit să ne rupem de întreg,
de armura, capodopera Îngerului-Credință,
eu de tine, tu de mine, noi de toți…
Cum am reușit să ne rupem de aer,
cu Dumnezeu în inima, desprinsă, de fildeș,
ce a încetat a mai bate în piepturi prea rebele,
și demonul, cu a sa carte de intrigi, a minții,
deschisă la creștetele noastre expuse,
invadate pe timp negru, de somn.

Cum am reușit să ne vindem veșnicia
în schimbul oglinzii, poleită de spini,
asemeni coroanei Mântuitorului,
țesută din a noastră, întunecată, vină,
și din dorul unei iluzorii eliberări,
de dincolo de ochii plânși,
de dincolo de buzele vorbite,
de dincolo de frunțile plecate și-ncrețite,
de dincolo de mâinile în ruga îndurării,
de dincolo de trupurile reci, mușcând țărână,
de dincolo de sângele albastru, de apă, de pește,
de dincolo de clipele-cenușă, de mult consumate,
de dincolo de nemaiîntâlnitele atingeri solare,
de dincolo de Orizont... sunt(em) Noi !

…Cei care ne-am împuns sfintele rădăcini,
în miezul pașilor ce ne-au condus rațiunea,
îndepărtându-ne unul de celălalt.
Cum am reușit... ?