E atata liniste pe strazile intunecate
Lampagii au obosit tot aprinda felinare
Viermii freamata in cadavrele descarnate
Copacii uscati par niste ruginte fiare.

La un colt un cersetor incearca sa moara
Cainii ne cinta un cantec de jale
Pina si rana din suflet s-a saturat sa mai doara
Prefera sa simta durerile carnale.

Frunzele se descompun sub pasii trecatorilor tacutzi
Numai eu ma incapatinez sa mai cred in viatza
Si-n toata aceasta lume fara nou nascutzi
Sa cred ca mai exista totusi firul de atza.