Singurătatea este suferința ințelegerii de sine,
Când eul e închis în crisalidă
Relațiile cu lumea se prefac în ruine,
Când pasărea lăuntrică are o aripă invalidă.

Când eul e închis în crisalidă
Þipă eliberarea de dogme ermetice,
Pășești prin singurătate pe o pojghiță solidă
De idealuri create de principii etice.

Relațiile cu lumea se prefac în ruine
Peste care-ți construiești propria citadelă,
Colilocviul dă tainelor revelate o aură de rușine,
Descoperiri prin aruncări interioare tac cu singurătatea iubită fidelă.

Când pasărea lăuntrică are o aripă invalidă
Zborul se preschimbă într-o cădere spre – infinitul esenței
Neantului în om multiplicată ca o monadă veșnic gravidă,
Cădere cu viteze luminice de punct laser topind nemărginirea chintesenței.

Când pasărea lăuntrică are o aripă invalidă,
Relațiile cu lumea se prefac în ruine,
Când eul e închis în crisalidă,
Singurătatea este suferința înțelegerii de sine.