Singur evadat din somnul lumii,
O lume oarbă se mișcă în cicluri de visări,
O muțenie vorbind cuvinte mute sunt unii,
Iar alții o ascultă într-o surzenie ce-și clădește în timpane șubrede așezări.

Singur creator din lumini și sunete în policromie
De zborul pur prin interstiții de lumină,
Desfid moarte ce-și găsește-n om semințe de poligamie
Din care cresc plantele carnivore ale neființe hrănindu-se cu vină.

Singur călător prin marea trecere
Plutesc prin somnul lumii cu idealul în viscere,
Un aluat de carne care dospește sunt oamenii – etuve într-un experiment nesigur-
Iar eu ideea despre om învârtind spirala pe care urc singur.