Pe orbita a trei luni
Planeta
Isi pierde ratiunea.
Obrazul i se zbarceste,
Plin de vanatai
si riduri.
Moleculele explodeaza,
Atomii declansand lupta intre semeni.
Puteri nucleare
se infrunta.
Realitatea devine viziune
Apocaliptica.
- Balantele se rastoarna.
Revolta
Priveste printre gene
Balul.

Din imperecherea serpilor
Renaste Tiphon, infometat.
Intinde ghearele sa striveasca
Lunile,
si le simte incleiate,
pline de nomol verzui.
Deasupra e mlastina.
Falcile cascate,
pline de bale
Devin gura - stirba si lipsita
de fiinta.
Sa soarba apa...
Mintea nu mai poate intelege,
Si cutremur
Lumea
Ca sa pun capat luptei
Ce nu-si are sens,
Si-l cauta.
Tiphon ma priveste
Cu mii de ochi holbati,
Si vrea sa ma sarute.
Valuri seismice
Scutura tot,
Si haosul isi gaseste o ordine:
Sa inghita!

Pojghita dintre realitate si reflexie
Se subtiaza din ce in ce.
Cum sa opresc?
Ma ridic.
Am trup de hidra
Si nu mai pot decat sa suier.
Nu mai stiu cine, unde sunt.
In mine se zbate ceva
Fecund -
se naste.
Printre traznete,
In lumina pe care
o cred,
Vad o creatura.
E ciudata senzatia - viermi alunecosi,
Reptile...
Simt in orbite
Nebunia.
Probabil am cedat.
Intind aripi disperate,
jumulite,
Si zbor cu tipete ascutite.
Zmeul e,
Si sunt infranta.
Ma are.