Unitate de măsură a senzorialului,
Din forța invocării aerului prin lumină,
Onirică prezență a templului
Unui trup in(di)vizibil
Dinamică a lutului sculptat frenetic,
De un nou-născut Dumnezeu,
Ieșit dintr-un ou de metal viu,
Inspiră embrionul și expiră înghețul,
Încep a-mi simții curba gâtului încolăcindu-se,
Fără voia mea, în jurul pieli-I de șarpe,
Și-I simt boarea, cu iz androgin,
De evoluție mecanică, involuție spirituală.
Aprind lumina în cameră
Și lumina-mi aprinde al treilea ochi,
În frunte, se autodefinește mesajul:
“Ai grijă, ai căzut înapoi !”
La care El, Dumnezeu fără experiență,
Se-nghite pe Sine și dispare.

Ce ființă stranie,
Să se sperie de mine,
Un biet extraterestru
Fără mâini,
Căzut de pe Venus,
Străina,
Din Milo.