Mi-e dor
Și chipu-mi e gol.
Văd oameni pe stradă,
Teatru de păpuși
Cu globuri de aur reflectate-n zăpadă.
Cristale de gheață devin candelabre...
Stau singur pe străzi
E străin și târziu.
Ninge decembrie,ninge peste mine.
Pierdem Crăciunul,pierdem iubire.
Visez brațe reci și parcă-Þi văd chipul
Cu-aceiași ochi verzi felinare,
Delirez...În vinele-mi moarte
puhoiul de sânge provoacă durere.
Frigul mă-mbată, mă-mpiedic
și cad...E cald.
Timpul s-a spart.
Secvente din piesa de teatru
prea scurtă.
Lumini mă orbesc și
mă-nalță-n iubire
Dar El nu-i aici.
De ce?
Un spin în inima-mi alină durerea.
Șuvoiul cald topeste zăpada
și poza cu El rămâne pe stradă.
Eu zac peste ea cu rănitu-mi meu trup.
O incălzesc, Il iubesc!
Un porumbel cu sângele-i despică văzduhul.
Petale roz de trandafiri cad din cer.
Unde e EL? De ce nu vine?
Mă sting incet...
Mi-e dor
Și trupu-mi e gol.