clipesc
tipatul lacrimii asurzeste creioanele colorate
inmugurite in noroiul cald de niciodata;
prin timpanele copacilor se scurge un ochi de lup-
ne cauta corbii aripile scuipate de lumina
cu lut si carne.

ochii deschisi pentru autopsie
nu plang;
pe retina lor clocoteste seva embrionilor de piatra
ce te-au vazut pasind in cimitirul gandurilor mele
unde-au ramas ingropate fantanile de pe aripile copiilor.