Azi cineva mi-a calcat iar pe suflet
E a treia oara saptamna asta
Si e numai vina mea fiindca
Uneori, obosesc sa-l tot car dupa mine
Desi mi-am cumparat un rucsac nou
Confortabil destul
Ca sa-l car in spinare.
Cu toate astea, cateodata,
Il mai uit pe pamant
Printre picioare neatente
Care umbla de colo colo, nepasatoare
Si care nu inteleg ce e cu sufletul ala
Care nu-si gaseste rostul si uite-asa
Din cand in cand,
Cineva imi calca pe suflet.
Eu m-am obisnuit deja, desi sufar
Sa-l vad sifonat dar stiu ca unii
O duc chiar mai prost
Fiindca vad in fiecare zi oameni
Care isi taraie sufletele dupa ei
Legate cu sfori de picioare.
La fel de adevart e ca si el,
Sufletul meu, a devenit prea greu
Aduna amintiri si sentimente
Pe care eu le-as fi lasat pe drum
Dar, el nu, e incapatanat
Si nu-ntelege ca va deveni-ntr-o zi
Asa de greu de purtat incat
Imi e teama sa nu-l mai pot
Cara nici macar in rucsac
Agatat intre umeri.
Ma-ntreb, voi, ceilati,
Oare cum va descurcati?