Exil și Evadare



“The fish thinks about his hunger, not about the fisherman – it is the master who seeks the disciple” (Alejandro Jodorowsky – Holly Mountain)

Nu demult, aici era o casă, o cameră
O oglindă
Și o masă
Nu demult, umbra unui om rătăcea
Tremurândă
Prin unghere
Asculta căderea stropilor
A secundelor sau pașilor pe interminabile trepte
Ochii săi erau goi, fiindcă în urmă
Se afla potopul
Prăpastia deschisă între el și Tăcere
În adâncul paharului
Se oglindea chipul asasinului coborât de pe cruce
Clopotele cu gust de catifea
Sângele preschimbat în
Albastre păsări de salon
Mâinile rătăceau între vis
Și capătul întunecat al seringii
Ca preludiul unui drog de noapte
Dar el nu se mișca
Acolo, în colțul camerei
Ca într-o crâșmă fără răspuns
Aștepta amintirile rămase în urmă,
Lumina unei zile ce nu avea nicicând
Să mai vină sau să mai plece...


Nu demult umbra unui om
Rătăcea
Tremurândă
Prin unghere -
Era precum o închisoare fără ecou
Ce-și căuta în urmă sensul Libertății
Era mort sau viu
Singur
Pe o bancă
La o masă
Sau chiar în parc
Masurându-și singurătatea
În pași de vals
Eu... acolo l-am găsit
Își petrecea lasciv umbra
Printre ecoul decolorat al amintirii
Mușcând
Din când în când
din cuvinte
Ca dintr-un măr
Și îmi părea că nu demult
Acolo se afla o cameră
Cu o masă
Și o oglindă
Sau măcar un șanț
Cu gustul somnului de-acasă