cerul mușcă leneș
golul ferestrei
aceleași nopți nesfîrșite
aceleași umbre imunde
luna doar se ascunde pudic
văduvă inconștientă
într-o eclipsă demodat de rotundă
nimeni nu mai are nevoie de ea
nici vîrcolacii nu mai ies la ora asta
golanii preferă să se uite mai bine la meci
prin găurile din tavan
încălzindu-se în aburi de ceai vienez
orașul e ca un sac plin de pisici adormite
mirosind a fum și noroi
îmbîcsite cu o ceață păroasă
stelele își întind gîturile
privesc gesturile mecanice
ale oamenilor
kinetoscope de toamnă