tot sânul de vorbe-n răspăr îmi e plin
să spună să tacă să știe să fie mi-e dor
dar zisa aceasta nu e defel poezie
o spun alții altele
în toate limbile de la idiș la zulu
în toate zilele de la ieri până aproape la mâine
în toate

mă-ntrebi ce-am ascuns în poemele strâmbe ce ți le-am scris
și de am vreun cuvânt cuibărit pumnului stâng dus la spate
răspund nu cufundându-mi buza-n tăceri siluite
nu am nici o vorbă neștiută să-ți fie
încă neauzită nerostită neinventată
ce am eu de spus se tot zice
în toate limbile zilele stările de agregare

mi-e dor e un fel de cadână lingvistică
molfăită-n gingiile tractoriștilor și în țâțele florăreselor din obor
nici măcar n-a fost scris pe o tablă
de la marea roșie sau marea sentință
e numai o vorbă călcată sub copitele cailor foamei
de tine

mă-ntrebi dacă am cuvânt sub vreo coastă
închizându-mi pleoapele-n glezne
eu tac mi-e dor ca o târfă