Speranțe de toamnă

Din cerul plopilor
Plouă cu frunze palide, de ceară
Și sufletele lor plâng,
Sub a picioarelor mele povară,
Cum plânge inima mea după tine,
Căci ești departe și mi-e dor de tine.

Pe drumul plopilor
Bătut atât de des,
De pașii mei în așteptarea ta,
Toamna mi-a dăruit,
Covor de nuntă ales
Și lăutari zburători,
Numai tu să apari,
Căci martorii vin nechemați.

Și în alai de domni și doamne,
Cu muzică de toamne
Și soare în crizanteme colorate,
În bucuria întâlnirii iubite,
Zile mari ne sunt destinate,
Zile mari, scrise în carte.
27 –10 -2004