eram si eu incantator candva,
cand oamenii se aplecau spre mine,
cand alb parfum de sange tanar ma iubea
cat sa inund cu el o vale sacra...
eram si eu incantator candva,
si din lipsa mea de gravitatie
am cautat sa ofer altora
must de ochi si ochi de piatra...

azi sunt sfasiat de toate fiarele padurii,
sunt alungat din cortul meu de fii mei:
am lacrimi rubinii in ochi-mi doi,
am pete de mizerie pe haina...
azi vaci si porci s-au asezat la masa mea,
si ii hranesc cu bratul meu cel drept,
si ochiului meu setea-i potolesc
cu surd venin din pumnul meu putin...

ma duc spre departarea nesecata,
ma catar somn spre muntele meu alb
sa las salcamilor cadavrul meu
si corbilor cararea spre neant

prin mine