Smerita ea capul isi pleaca
Si ochii cernuti sunt de lacrimi,
Umbra si golul in par i se joaca
Iar cerul ii ploua cu patimi.

Pe pat ea tacuta s-aseaza
Si plange in tihna-i amara,
Cu lacrimi cearceaful pateaza...
Iar tavanul ii ploua cu ceara.

Domnita s-ascunde in sine
De vise, de lume...de ploaia din vara,
Ceasul isi cerne bataile fine
Iar timpul ii ploua cu seara.