„Astrală piramidă căzută într-o cosmică firidă” (Ion Poenaru)
Cu vârful străpungând miezul pământului ca un eu de lavă
Și baza prinsă de un rid al frunții cu adâncime de abisală gândire avidă,
Se rotește formând un con ca o tornadă ce absoarbe eonii din divina slavă.

Cerul-arie de cerc hașurată de nori, lumină și de intelecte gnomice,
Cu spoturile axonilor cucerind idealuri prin idei logice și economice,
Ne prinde mințile în conuri de energii descătușate cerebral
Cu mii de fulgere iluminând întuneric ancestral.

Structura pământului este asemănătoare cu structura gândirii umane,
Gândiri de suprafață se aștern pe suprafața verde a pământului,
Cu idei construind locuințe lacustre și urbane,
Iar miezul consumă arderile spiritului erupând în lava cuvântului.