fără papuci maro de scorțișoară
parfumul tău aleargă dezmățat
se zbânțuie aiurea pe covoare
în pielea goală fluturi pe halat

lasând în urmă câmpuri de lavandă
fluid contur de trup în bronz turnat
dulceag miros de parmen auriu
abil chiar și-n perdele strecurat

în perne și prosoape și în cărți
parfumul tău plutește însingurat
brodând tăceri pe vechile fotolii
chiar dacă de trei zile ai plecat

obraznic mi se cațără în poală
în palme decojește miez de nucă
miros de cozonac și mere coapte
suav rașini de brad si dor de ducă

parfumul tău îmbracă flori de munte
litografie-albastra-ntabloul de la pat
cearceafuri albe răsucite-n amintire
adulmecând esențe din părul grizonat