Sunt tot ce crezi ca nu există...
Sunt vidul din lumina soptită a umbrei
Pe care încerci cu ochi închisi sa o atingi.
Sunt agonia si extazul trecutului ucis...
Sunt inocenta cerului oglindit într-o pată pe asfalt...
Sunt timpul măsurat in amintiri
Si frânturi de sperantă arsă,
Sunt sunetul tăcerii ascuns între două cuvinte,
Sunt himera noptilor când într-un joc
Tu erai eu, eu eram tu, iar noi deveneam unul...
Sunt încordarea fiarei ce-și uită destinul efemer,
Sunt așteptarea unui tren înzapezit,
Sunt teama depărtării lăsate în urmă...
Și totuși, paradoxal, sunt doar a ta...